„Mi-ar place" reprezintă o formulă foarte des utilizată în exprimarea dorințelor. Deși ne sună uneori firesc, aceasta nu se încadrează în normele gramaticale ale limbii române ("a place" nu există!). Pentru a înțelege mai bine care este forma corectă și de ce, vom începe cu următoarele explicații: Deşi este greşită, aud mult mai frecvent forma „ mi-ar place " decât aud „ mi-ar plăcea " şi asta în ciuda unui raţionament foarte simplu: condiţional optativul se formează din auxiliarul a avea (ar) şi infinitiv, iar infinitivul este a plăcea, nu a place. 113 comentarii edy A adaugat un comentariu pe 22 mai 2011 la 11:12 AM Ei bine, forma corectă la condițional optativ este „mi-ar plăcea" și aceeași regulă se aplică și în ceea ce privește alte verbe de conjugarea a II-a (cele care se termină în 'ea') cum ar fi „a cădea", „a ședea", „a vedea", „a întrevedea", „a tăcea", „a displăcea" etc. Exemplu greșit: Mi-ar place să-i fiu iubit, dar are deja pe altcineva. De la perechea mi-ar părea / pare rău am înfinivul lung părere, deci infinitivul scurt corect este a părea. Corect: mi-ar părea rău. Lucrurile se complică la verbele care nu au infinitiv lung: a apărea, de exemplu! De data aceasta ne ajută verbul de bază, a părea, de la care am derivat a apărea. (Derivarea s-a produs în latină.) Odată este adverb, şi are mai multe sensuri: „cândva/odinioară", „simultan/concomitent". 2. Mi-ar place sau mi-ar plăcea? mi-ar place - Greşit mi-ar plăcea - Corect Infinitivul verbului este a plăcea, iar modul condiţional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) şi cu infinitivul. 3. Nu fă asta sau nu face asta? Vay Tiền Trả Góp Theo Tháng Chỉ Cần Cmnd Hỗ Trợ Nợ Xấu.

ar placea sau ar place